vineri, 7 noiembrie 2008

De doi ani in Bucuresti


Cand eram mic, sau din cauza propagandei, sau din lipsa de informare, dar pentru mine roman era egal cu tigan. Era o gandire general valabila in satul in care ma nascusem. Asa stiau ai mei, asa stiam si eu. Era anul 1989, cand la televizor inca nu se vorbea prea multe despre Romania, de parca acum s-ar vorbi si de parca mi-as fi putut face o parere de la televizor.

Asa ca mare mi-a fost mirarea cand am vazut primii romani in carne si oase. Nu erau cu tenul mai negru, nu-mi bagau mana prin buzunare si, cel mai important, nu incercau sa ma fure cum ma tot speria mama cand nu faceam ce trebuia. Bine, ea imi spunea: "Te dau la tigani" si nu "Te dau la romani". Ar fi fost culmea!

Totusi, romanii aveau un mod ciudat de a vorbi. Intuiam ca este corect, intuiam ca asta e limba literara, dar credeam ca asa trebuie sa vorbesti la scoala, cu profesoara sau atunci cand spui o poezie. Nu puteam intelege de ce acesti oameni vorbeau fara accentul dulce moldovenesc. Eram surprins ca desi nu erau obligati de situatie acesti oameni vorbeau corect, bine, frumos si logic.

Am trecut, insa repede peste soc intelegand ca asa sunt ei, romanii. Ca nu sunt tigani, multi dintre ei, ca ne asemenam atat de mult cat de mult ne si deosebim. In final, nu am crezut ca va trebui vreodata sa parasesc Republica Moldova, ca va trebui sa vorbesc "ciudat", dar nu impins de situatie ci pentru ca asa m-am obisnuit.

Zilele astea am facut deja 2 ani de cand imi fac veacul prin Bucuresti. Va puteti inchipui?

6 comentarii:

Densu spunea...

bravo tie eu inca nu am fost in Bucuresti.

Anonim spunea...

Bai Cojocari, cit iti platesc romanii sa nu le spui tigani?

filip spunea...

Bai anonime, as jigni tiganii daca te-as face si eu pe tine tigan, matale esti doar prost si rasist.

bunduche spunea...

Eu am trait apropae 6 ani in Bucuresti, de mai mult de jumate de an m-am intors in Moldova. Bucurestiul e un oras mare, frumos, dar prea mudar, cu oameni rai in marea majoritate. Mi-am facut si prieteni buni. Dar nu e pentru mine Bucurestiul. Nu m-as intoarce nicioadata acolo.

cojocari spunea...

Denis, este mai mult decat o experienta sa vizitezi Bucurestiul, este o aventura!
Anonimule, nu stiu daca ai observat, dar ... discutam de prejudecati. Alta este discutia ca unii s-au tiganizat :). Asa ca Filip cam are dreptate. Nu crezi?
Bunduche, te inteleg perfect. Stiu oameni de 20 de ani in Bucuresti care viseaza sa se intoarca de unde au venit. Bucurestiul este foarte crud si papa multa rabdare, nervi.

Stefania spunea...

Incerc sa-mi amintesc cand ne-am vazut prima oara la master... Ajuta-ma ca nu reusesc :D Cred ca nici nu te mai recunosc pe strada...