joi, 1 ianuarie 2009

Am intalnit anul 2009 in Piata Constitutiei din Bucuresti




Cu 3 ore inainte de ora 12 inca mai stateam pe ganduri: raman acasa sau ies in Piata Constitutiei sa intalnesc noul an impreuna cu alte cateva zeci de mii de persoane? Eram in metrou si veneam de la serviciu. Pe ecranele din metrou clipoceau informatii, iar una mi-a atras atentia: La Revelion canta Zdob si Zdub. Oau! Unde? In Piata Constitutiei? M-am decis imediat - merg.

Totusi, mai intai traditia. Ajuns acasa, imi bat stomacul cu bunatati, in special din carne. Dupa care sar in dus. Spalat, ras, parfumat - sunt gata de petrecere. Am scapat de murdaria si mirosul lui 2008. Ma uit la ceas, deja este 10.30, asa ca ma grabesc. Trantesc pe cap o caciula "cu urechi", cojocul pe umeri, la gat fularul, nu mie frica nici de gerul siberian. In maini nelipsita sampanie, la brat doua blonde, aici chiar nu glumesc, dar nu va ganditi la prostii, sunt practic surorile mele - o sterg spre revelionul din Piata Constitutiei.

Asteptarile mele: o multime de cocalari si pitzipoance bete cu telefonul lipit la ureche, iar din telefon urla manele de Copchilu' Minune, Adi de Vito sau de Vita, dupa caz. Realitatea din piata: familii cu copii, indragostiti luati de mana, vanzatori ambulanti cu nimicuri pentru Revelion. Lumea nu se imbulzeste, nimeni nu se ia de par. Civilizat.

Ramane sa aflu daca mai canta Zdob si Zdub. Oare i-am ratat? As fi fericit sa am la Bucuresti in ultima zi din an un crampei de Chisinau. Nu pot sa va descriu cat de fericit am fost cand am realizat ca preferatii mei urmeaza sa cante in cateva secunde.

Baietii au inceput cu o urare, gen: "Aho, aho copii si frati...", a urmat alte cantece, printre care celebra "Boonika bate toba, boonika bate tare, boonika cu maciuca bate toba'n casa mare". Imi zic in gand: "eh, m-ar unge la suflet un Videli noci acum". Seara este magica, dorinta mi se indeplineste si de aceasta data. Zdubii incep sa cante Videli noci. Noi urlam impreuna cu ei. Eu si fetele cantam aproape toate cuvintele, bucurestenii din jur ne ajuta la refren: "Videli noci, guleali vsiu noci da utra-a-a-a-a...", iar noi continuam: "ezdeat taxi, no necem platiti i nezacem ehati, mi guleaiem adni, na nasem casetnike concilasi pleonka, matai, e-e-e-e...".

Tzopai, sar, dansez. O atmosfera placuta. Cum reusesc baietii astia, basarabeni, cu un solist din Tiraspol, care a invatat limba romana mai mult din cantece, sa impresioneze mii de bucuresteni? Noi romanii suntem uniti de traditii, istorie, limba; ne despart politicienii. Unul dintre ei, primarul de Bucuresti, a iesit pe scena sa ne ureze la multi ani. Pe langa urari s-a laudat un pic, cum sa rateze un moment atat de bun pentru asi face campanie? Nu stiu cine l-a votat pentru ca in jur aud mai mult huiduieli si fluieraturi. Oamenii inceteaza, insa repede. Incepe numaratoarea ultimelor clipe ale lui 2008. Imediat se da startul focului de artificii. Ce sa zic, frumoase artificii. Va las sa le urmariti in filmuletul de mai sus.

Ne-am intors acasa cu metroul. Taxiurile sunt de negasit in noaptea de Revelion. Iar daca reusesti sa prinzi unul, pentru o cursa platesti greutatea in aur al soferului. N-a fost rau nici cu metroul, desi am mers extrem de inghesuiti. Oamenii erau bine dispusi, zambeau, faceau glume si oricum am mers doar 4 statii.

Acasa am continuat bairamul. Nu stiu daca vecinii de jos vor mai vorbi cu mine dupa valsul, hora si dansurile la liber de aseara. Oricum la multi ani vecini, la multi ani lume. Intoarcem fila, tragem aer in piept si ne avantam in noul an 2009. Cica va fi greu. Va fi asa cum ni-l facem noi.

Un comentariu:

Stefania spunea...

Eu in Londra, singura, pe Lambeth Bridge... wandering on the streets, me and THE DRUNK CROWD.

Sincer, nu stiu ce am cautat acolo!
Nu ma invatasem minte din revelioanele din 2004 in Hammburg si in 2006 in Barcelona...